Bucuria este una dintre cele mai frumoase și mai dorite experiențe umane. O căutăm instinctiv, o dorim pentru noi și pentru copiii noștri, o asociem cu binele, cu împlinirea, cu sensul. Și totuși, paradoxal, trăim într-o lume în care avem mai mult ca oricând, dar ne bucurăm mai puțin ca oricând.
Părinții observă că cei mici se entuziasmează tot mai greu, că jucăriile sunt abandonate rapid, că „vreau altceva” apare tot mai des. În cuplu, oamenii simt că gesturile materiale nu mai aduc apropiere. În relațiile dintre noi, aprecierea autentică pare uneori mai rară decât un cadou scump.
Pentru a înțelege de ce se întâmplă asta, trebuie să privim bucuria în întregul ei: biologic, psihologic, spiritual și relațional. Numai așa putem reconstrui un mod sănătos de a o trăi și de a o transmite copiilor noștri.